La început de an, ne uităm (cu speranță) la ce ne asteaptă în sezonul următor. Ei bine, nu doar în sezonul imediat următor, ci si în anii următori. Nu putem face asta dacă nu avem o imagine clară despre tendințele domeniului în care activăm, iar pentru noi asta înseamnă că citim cu atenție catalogul făcut de cei de la FiBL.

Vestile sunt foarte bune: 71,5 milioane de hectare sunt în sistem ecologic la nivel global. Sigur că distribuția lor nu este egală însă Europa deține o parte semnificativă de terenuri în sistem ecologic cu Austria în fruntea clasamentului cu 24,7% din terenurile agricole certificate ecologic sau în conversie.

Sigur că tot consumatorii au cel mai important rol iar în 2018 (de atunci sunt cele mai recente date) au cumpărat produse ecologice în valoare medie de 76 Euro, la nivelul UE, cei din Germania fiind în top cu vanzări de 10,9 miliarde euro iar consumatorii danezi cu cea mai mare sumă cheltuită anual pe produse ecologice: 312 Euro.

Acasă, în România, suntem pe drumul cel bun, as spune, desi sigur ducem lipsă de eforturi consistente pentru susținerea agriculturii ecologice: avem aprox jumătate din suprafața Austriei în sistem ecologic, 326 000 hectare, 2,5% din totalul suprafeței agricole. Este o îmbunătățire semnificativă față de acum câțiva ani când se zbăteam la un modest 1% si cu 93,9% mai bine decât acum 10 ani.

Suficient cu laudele, să trecem la problemele reale: avem fix 161 de procesatori în România la peste 7 000 producători. Ce înseamnă asta: exportăm materie primă si importăm produse finite. Vechea poveste. Consumul a fost la aprox 41 milioane de euro dar în 2016 (Min Agriculturii nu a trimis date mai recente), un modest 2 Euro de persoană.

Ce să înțelegem din toate astea?

  • Că mai e mult până departe, chiar si fără să ne propunem să devenim niste lideri ale consumului de produse ecologice.
  • Că degeaba producem materie primă dacă pierdem plus valoarea.
  • Că educația consumatorului ține de fiecare dintre noi: fermieri, procesatori, consumatori si orice altă personă implicată în sectorul ăsta.

Ce putem să facem însă:

  • Să crestem suprafața pe care cultivă produse ecologice. Viitorul este clar în această direcție, iar beneficiile sunt mult mai multe: sănătatea consumatorului, sănătatea solului si a mediului, modul în care lăsăm solul celor care vin din urmă
  • Să fim mult mai atenți la ce oferim clienților nostri: ce culturi preferă, cum le preferă pregătite sau ambalate si cum putem face să ajungem într-un mod cât mai scurt la clienți
  • Să susținem producătorii locali, în pofida eventualelor dificultăți logistice.